„I am not the same having seen the moon shine on the other side of the world”, Mary Ann Radmacher
Ah, călătorii prin țări exotice, excursii cu cortul, road trip-uri, aventuri printre munți – le vreau pe toate, vă rog! Sigur, trebuie să fim responsabili, și să ne gândim că dacă toți am călători în continuu și nu am face nimic altceva, probabil planeta noastră ar eșua în maxim un an – din punct de vedere ecologic și economic. Adică, există un echilibru în univers și absolut toate lucurile au și beneficii, dar și laturi mai puțin bune. Eu, personal, evit extremele.
Dar, cu toate astea, iubesc să mă plimb. Nu o fac mereu, nu e scopul meu suprem în viață, dar cu siguranță mă ajută să îl ating. Spun asta pentru că, prin cunoașterea mai multor oameni, popoare, a culturilor și tradițiilor acestora, capeți o deschidere și o curiozitate față de tot ce e nou. Devii mai bun cu tine, cu cei din jur, accepți mai ușor faptul că suntem atât de diferiți – începi să iubești chestia asta. Renunți la a mai pune etichete oamenilor din jurul tău. Văzând și trăind în lume tot felul de lucruri – uimitoare, emoționante sau de neuitat – nu vei mai fi la fel, niciodată.
Respect orice decizie luată de alți oameni (cum spuneam, suntem diferiți și e foarte bine așa), dar eu nu mă gândesc la vacanțe ca la niște concedii într-un resort complet izolat de lume, unde să uiți o săptămână de viața ta și să stai toată ziua la plajă. Prin destinațiile pe care le aleg și prin felul în care călătoresc caut aventură în adevăratul sens al cuvântului. Îmi doresc să cunosc oameni care să mă inspire, să văd cele mai puțin turistice și mai secrete locuri, să mănânc în cel mai înghesuit restaurant dar cu mâncare delicioasă gătită cu drag de o familie de localnici, să învăt lucruri noi despre orice – despre mine. Toate astea nu ar fi posibile dacă nu aș sacrifica uneori confortul, alteori somnul, sau tot felul de alte lucruri. Dorm în hostel-uri, în cort, în mașină, în hamac, și de cele mai multe ori, prefer să inchiriez o mașină care îmi dă libertatea de a vizita țara în care merg în lung și-n lat, fără să depind de vreo companie de transport sau de tururile ghidate și foarte costisitoare.
Bun, am spus toate astea pentru că, cred că e imprtant să specific unele lucruri (despre mine), ca să fie mai ușor de înțeles felul în care călătoresc, și ca să ilustrez importanța fiecărei dintre etapele de mai jos, și motivul ordinii lor. Așa că, dacă te identifici cu valorile mele și cu ceea ce caut atunci când călătoresc, poate o să te inspire felul în care îmi organizez o excursie (sau poate ai idei mai bune, pe care le aștept în comentarii).
EN: Oh, exotic travels, camping trips, road trips, mountain adventures – I want them all, please! Of course, we have to think responsibly and realize that if we all traveled continuously and do nothing else, our planet would probably fail in less than a year – both ecologically and economically. What I mean is that there is a balance in the Universe and every single choice you make has both benefits and consequences. I, personally, avoid extremes.
But, however, I love drifting around. I don’t do it all the time and it’s not my purpose in life, but it does, without any doubt, help me reach it. I’m saying this because getting to know a lot of people, countries, as well as understanding their cultures and traditions makes you more open-minded and curious about everything that’s new. You become better with yourself, with the ones around you, you start to accept more easily that we are different – you even start loving this fact. You cease labeling others. Seeing and experiencing various things in this world – amazing, touching and unforgettable things – you’ll never be the same.
I honor every decision people take (as I mentioned, we are different, and it’s great), but I’m not thinking of a trip as a completely isolated vacation resort, where you go to escape from your life and lay in the sun all day long. What I seek through my travel destinations and the way I travel is adventure. I want to meet people that inspire me, to see the lease touristic and most secret places, eat in the tiniest restaurant, but which serves the most delicious food, cooked carefully by a local family; I want to learn new stuff about anything – about myself, as well. All these would not be possible if I don’t sacrifice something – comfort, sleep and so on. I sleep in hostels, in the tent, in the car, on the hammock, and usually I prefer renting a car and seeing the country my way, rather than depending on a transport or guided tours company.
Cool. I wanted to mention all that as I think it’s important to specify some things (about myself), in order to make the way I travel clearer and to illustrate the importance of every step stated below. So, if you resonate with my values and what I search for while traveling, maybe my travel planning guide will inspire you (or maybe you have better ideas, which I wait for in the comments).
1. Zboruri
Primul și primul lucru atunci când încep să mă gândesc la o călătorie nouă (cu excepția situațiilor în care pornim cu mașina direct de acasă și plecăm doar în road trip-uri scurte, momentan doar prin apropiere), este să caut un zbor. Fac asta săptămânal, de altfel. Mă uit cel mai des pe wizzair – pentru că au foarte multe plecări din Timișoara și din Budapesta, adică ori de acasă, ori foarte aproape de casă. Prețurile se schimbă constant, mai apar și destinații noi (au și destul de multe în Asia și Africa), îmi mai vin idei și așa mai departe. Mai caut și pe site-uri gen skyscanner sau Edreams, dar acolo e pentru destinații mai îndepărtate. Sau tastez pur și simplu pe Google: locul de plecare + o destinație random la care mă gândesc, și apoi tastez flight. Apar, apoi, toate variantele de zboruri, și situația se incheie cu 4-5 ore de visat în fața laptop-ului.
2. What to see
Să zicem că am ales o destinație – cum e acum: am ales Budapesta – Kutaisi. Mă uit pe hartă, sau apelez la cunoștințele mele de geografie, și mă hotărăsc dacă trebuie sau nu să iau în calcul și alte orașe sau țări din apropiere – și, de obicei, concluzia este clară: trebuie. În acest moment ar trebui să mă documentez și despre relația dintre țările pe care vreau să le vizitez (uneori granița e închisă – de exemplu Israel-Liban, sau Armenia-Azerbaijan), dar, din nefericire, sunt prea entuziasmată de noua mea călărtorie, și nu o fac. Fac asta abia mult mai târziu (o să vezi la etapa respectivă), și atunci trebuie să adaptez puțin itinerariul.
3. Pinterest, Google, Instagram
După ce mi-am fixat în minte niște destinații, de exemplu Georgia, Armenia și Azerbaijan, încep să caut insistent poze și articole pe Pinterest (I love that platform). Găsesc ghiduri de tip „what to see in 3 days” sau „15 things you must do”, le salvez pe cele care mă inspiră, urmând să le deschid ulterior. Din toate listele alea, le aleg pe cele care îmi surâd – niciodată nu iau mot-a-mot un ghid întocmit de altcineva, pentru că am alte aspirații, alte așteptări și alte priorități, și mi se pare firesc să triez și să aleg ce mi se potrivește. Bun. După ce am niște poze și articole cu obiective (de obicei foarte turistice) de văzut, le iau din nou, și verific și sugestiile. De cele mai multe ori, din poză în poză în poză, dau de altă poză care este exact ceea ce îmi doresc să vizitez, și o salvez și pe aia. Uneori, locurile mai puțin vizitate nu sunt foarte populare pe pinterest, și uneori nu au nici titlu, și atunci trebuie să trec la Google. Pe Google, peisajele nu mai sunt, brusc, atât de epice, abordarea fiind una mai realistă – dar să punem asta pe seama fotografilor amatori. Dacă am găsit, de exemplu, o poză cu un munte roșu pe Pinterest, care nu are nici nume, nici link, iar tot ce știu despre ea este că am găsit-o scroll-uind printre poze din Azerbaijan și că vreau neapărat să știu mai multe despre ea, atunci încep să fac combinații de cuvinte pe Google: red mountain Azerbaijan / red hill Caucasus, National Park Azerbaijan, și tot așa, până găsesc ce doream. Dacă găsesc (și de fiecare dată se întâmplă), mai rămâne să mă horărăsc dacă merită sau nu să merg acolo (și de obicei se întâmplă). Mai caut poze și pe Instagram, folosind hashtag-uri pentru locul unde merg; găsesc pagini întregi cu fotografii frumoase sau profile oficiale ale țărilor respective, care promovează locuri mai puțin cunoscute.
4. Totul pe hartă
După ce am făcut o listă cu obiectivele pe care aș vrea să le văd, încep să le marchez pe hartă (etapa asta începe uneori și mai repede, depinde de situație). Pentru asta, folosesc ori Google Maps, unde pot ulterior să creez și traseul, ori hărți interactive, ca și Zeemaps, în cazul în care vreau să trimit și altcuiva obiectivele (pe Google se salvează doar în contul tău personal). În această etapă apar și dispar locuri. Dispar, pentru că, îmi dau seama că unele din ele sunt prea îndepărtate și timpul nu mi-ar permite să ajung la toate, și apar, pentru că pe hărți mai apar și marcaje de tipul „national reserve”, care deschid uși spre ceea ce Pinterest-ul nu îmi oferise în etapa precedentă.
5. Documentare despre formalitati
Etapa asta ar trebui să fie undeva pe la început, dar, din motive pur subiective nu este. Itinerariul excursiei în care suntem acum, spre exemplu, a suferit modificări, din cauza faptului că granița dintre Armenia și Azerbaijan este închisă. Asta implică niște rute ocolitoare și un drum mai lung. Ulterior, itinerariul a fost modificat și mai mult, pentru că nu am găsit nicio companie de car rentals care să permită trecerea dintre Georgia și Azerbaijan. Puteam alege varianta unui tren (o să detaliez de ce am ales să nu facem asta în post-ul dedicat excursiei), dar cert este că e foarte important să faci un mic research despre unde mergi – cât mai devreme posibil.
6. Perioada de timp și biletele
Perioada unei călătorii este, în medie, de 10 zile, dar asta variază în funcție de zilele în care sunt zboruri, de zilele de week-end (încercăm să prindem două weekend-uri și 5 zile de concediu, în loc de un weekend și 10 zile de concediu), și în funcție de prețurile zborurilor (care variază și ele în funcție de perioadă sau de zi). În această etapă, practic, cumpăr și biletele. Până acum a fost doar documentare și strângere de informații, pentru a vedea ce merită și ce nu văzut. Dar odată ce am decis obiectivele, pot decide și perioada necesară, și yeyyyy, bilete spre o nouă excursieeee!
7. Itinerariul pe zile in excel (in paralel cu traseul pe harta)
După ce am stabilit toate datele tehnice, îmi place să organizez tot traseul astfel încât să văd cât mai multe, într-un mod cât mai eficient, dar să am și timp să iau pulsul locului nou pe care îl vizitez. Practic, fac un tabel în excel cu mai multe coloane, care mă ajută să știu ulterior cât timp îmi ia să vizitez un loc, și cât timp îmi mai rămâne. Sigur, perioadele pe care le fixez aici pentru fiecare obiectiv sunt orientative și sunt stabilite în urma unor poze și articole pe care le-am citit pe net – deci, probabil o să apară mici schimbări la fața locului. Dar, ce urmăresc eu printr-un itinerariu detaliat sunt următoarele capitole:
- activitatea din acea zi: în principiu, mi se pare important să știu care e scopul acelei zile – vizitez un oraș, sau vizitez un canion și trebuie să mă îmbrac sport (mda, mă gândesc și la asta), sau merg cu cortul pentru două zile și trebuie să fac niște cumpărături în prealabil;
- distante de parcurs + timp petrecut pe drum: e foarte important să știu cât timp ia deplasarea dintre două puncte; dacă drumul durează jumătate de oră, știu că pot petrece mai mult timp, pe când dacă durează 7 ore, atunci voi ști că ori timpul alocat va fi mai scurt, ori e nevoie să caut o cazare acolo și să continui vizita și a doua zi:
- locul in care dormim (orasul unde am rezervat hotel, locul orientativ in care ne punem cortul etc): și ăsta e un lucru important, pentru că, de exemplu, poate vizitez un sat uitat de lume unde nu există hoteluri, nu am nici cort, nici nu vreau să dorm în mașină, și găsesc o pensiune la o oră distanță; e util să știu că seara va trebui să mai conduc o oră, ca să ajung în pat;
EN: 1. The flight
The first thing I do when I start thinking of a new trip (except from when we take short road trips and start from our house), is searching for a flight. I do this weekly, in fact. I usually check the wizzair website – as they have plenty of flights from Timisoara or Budapest, which means home or very close to home. Prices constantly change, new destinations are introduces from time to time (and they already have a lot even in Asia or Africa). I also search for flights on Skyscanner of Edreams, but those are usually for further destinations. Or, I simply do a Google search: departure place + a random destination, then I type flight. Several hours later, I’m still in front of my laptop, daydreaming.
2. What to see
Let’s say I picked a destination – like now, for instance: Budapest – Kutaisi. I look on the map, or I relay on my geography knowledge and I decide if I should or shouldn’t consider other cities or countries as well – and usually the answer is „yes”. In this moment I should also research more on the relationship between the countries I want to visit (sometimes the border is closed – for instance Israel-Lebanon or Armenia-Azerbaijan), but, unfortunately, I’m way too happy about planning a new trip and don’t do it now. I do this later (you’ll see that particular step), and then I may have to change the itinerary a bit.
3. Pinterest, Google, Instagram
After I’ve decided on some destinations, like, for instance, Georgia, Armenia and Azerbaijan, I start searching for pictures and articles on Pinterest (I love that platform). What I find is „what to see in 3 days” or „15 things you must do” kind of articles, I save the ones that inspire me and read them later. Out of all those lists, I chose the ones that smile at me – I also never take literally any travel guide, because I have other aspirations, other priorities and expectations that the writer and I find it natural to keep only what suites me. Good. Once I have my own board with pictures (usually very touristy), I check them again and I also check the suggestions. Usually, checking a picture, than a suggested picture, than another suggested one leads me to a picture of something amazing that I absolutely want to see. I save that one as well. It sometimes occurs that the details for less touristic places are not easy to be found on Pinterest, and in this point I open Google. On Google, landscapes are suddenly less picturesque – but I blame that on the amateur photographers. If I find, for example, a picture of a red mountain on Pinterest, but that has no name, no link, and everything I know about it is that I found it while scrolling among pictures of Azerbaijan. And then I start making word combinations on Google: red mountain Azerbaijan / red hill Caucasus, National Park Azerbaijan, and so on, until I find what I was looking for. If I find what I wanted (and I usually do), what is left to do is deciding if it’s worth going (and it usually is). I also search for pictures on Instagram using hashtags for the place I go to; I find pages with super beautiful pictures of the place of official profiles of the countries I visit that promote less known places.
4. Everything on the map
After I made a list with every sight I want to see, I start marking them on the map (this step sometimes starts even earlier). I usually use Google maps, where I can create the route as well, but I also use interactive maps like Zeemaps, when I want to send someone else my itinerary (on Google it will only be saved on your personal account). At this point, new places appear and others disappear. They disappear, because I realize some of them are too far away and I don’t have enough time to see all of them; and they appear, as while marking everything on the map I see names like „national reserve” which open new doors to something Pinterest did not offer me in the previous phase.
5. Formalities
This step should be somewhere in the beginning, but, because of purely subjective reasons, it’s not. The itinerary of the trip we took now has suffered alterations, as the border between Armenia and Azerbaijan was closed. This implies detours and a longer drive. Consequently, the itinerary suffered even more, as we didn’t find any car rental company that allowed going inside Azerbaijan with the car. We could have chosen taking a train (I will explain why we chose not to, in the detailed travel post about this trip), but the thing is that it’s super useful to research a bit – as soon as possible.
6. The period of time and the tickets
Usually, the duration of my trips is roughly 10 days, but it varies depending on the flight days or weekend days (usually I try having 2 weekends and 5 free days, rather than one weekend and 10 free days), and depending on the ticket prices (which also vary depending on the period or the day you choose). At this stage I basically buy the tickets. Till this phase it’s been documenting and collecting information, to see what’s worth seeing. And now, once I made all the decisions, I can choose the right time. And yaaayyy, tickets to a new adventure!
7. Daily itinerary in Excel (while making the route on the map)
Once I set all the technical details, I like to organize the route in order to see as much as I can in the most efficient way possible, but to also have time to take the pulse of the new place. I make a table in Excel, containing several columns which help me see how much time it takes to visit a place and how much time is left. Of course that every period that I set here is indicative and there will probably be some changes once I get there. But what I aim through this table is detailed in three chapters:
- the daily activity: I find it important to know what’s the purpose of each day – I visit a new city or I visit a canyon and I have to wear sport clothes (yep, I also think of that), or I go camping for two days and I need to go grocery shopping beforehand;
- distances + driving time: it’s super important to know how much time it takes to get from one place to another; if the journey takes half an hour, I’ll know I have plenty on time to spend in that place, while if it takes 7 hours, then I either know the time there will be short, or I will book accommodation there;
- the place where I sleep (the city where I booked the hotel or the indicative place where I’d like to camp etc): this is also an important thing to consider; I may be visiting a super remote village where there’s no hotel, I didn’t take the tent with me, I don’t want to sleep in the car either, and I find a guesthouse at an hour drive; it’s useful to know thet I’ll need to drive for an hour in order to go to sleep.
Bun, toate astea poate par unpic exagerate (și nu spun că nu sunt), dar eu așa funcționez, și, din ce am experimentat până acum, e stilul care mă ajută cel mai mult. Itinerariul este 70% fix, restul de 30% fiind lăsat de obicei spontaneității. Nu e ceva bătut în cuie, și bineînțeles că nu o să mă auto-sabotez – dacă îmi place extrem de mult un loc, probabil că o să rămân acolo pentru cinci zile în loc de două, de exemplu. Dar, mi se pare foarte util să am un punct de pornire; să știu că, uite, vizita muzeului ăstuia o să îmi ia cam jumătate de zi, după care am timp să iau prânzul pe malul râului și apoi să mă plimb lejer prin centrul vechi; și în seara aia, o să dorm în acel oraș, unde am deja rezervat un loc la hostel, urmând ca a doua zi dimineată să plec spre următoarea destinație.
EN: Ok, I assume all these seem a little bit exaggerated (and I’m not saying they aren’t), but this is how I function, and as far as I’ve experienced so far, it works for me. The itinerary is 70% fix while the other 30% usually alters once getting there. It’s not something completely set and of course I won’t sabotage myself – if I absolutely love a place I will probably spend 5 days instead of 2 there, for example. But I find it important to have a starting point; to know how much time it takes to visit a museum, and how much free time I have to wander the streets and have lunch on the riverside; and to know that that particular night I will sleep in that city, where I already booked a bed in a hostel, and the other day I will leave for the next destination.
roxanapuris.blog 