Georgia + Armenia | 10-day road trip

 

Iată că, în sfârșit, după o pauză lungă de la scris și după aproape o lună și jumătate de când ne-am întors din vacanța în Georgia și Armenia, am reușit să termin primul articol (dintr-o serie de mai multe, îmi propun eu), pe care l-am început, de fapt, încă de când am venit înapoi – adică demult (promit!).

Pe scurt, a fost prima noastră excursie înspre Asia. Spun înspre, fiindcă nici Georgia și nici Armenia nu sunt tocmai în Asia; și prima, pentru că, da, am fost în Israel, dar, să fim sinceri, israelienii sunt mai europeni decât mulți dintre noi; așa că, din nou, nu prea am fost în Asia (chiar dacă am fost). În altă ordine de idei, nu știam la ce să ne așteptăm. Știam că ambele sunt țări perfecte pentru camping, hiking, rafting, bouldering și alte bunătăți conexe, de aceea ne-am luat un bagaj de cală pliiiiin numai nu chestii pentru camping și hiking (restul sporturilor le-am lăsat pentru dățile viitoare). Mai știam că drumurile sunt rele (ceea ce s-a adeverit fără dar și poate), și că e super safe (la fel, corect).

Dar, despre lucrurile pe care noi le-am aflat doar fiind acolo și consider că ar trebui să le știi înainte să mergi o să detaliez în următoarea postare, pentru că sunt multe, foarte utile (zic eu), și aș vrea să fie organizate frumos și clar. Acum, în schimb, aș vrea să prezint o impresie generală, un feedback personal asupra experienței frumoase pe care am avut-o, detalii despre costurile excursiei și, pe scurt, itinerariul nostru pentru cele 10 zile petrecute acolo.

Bun. În primul rând, a fost o vacanță minunată pe care am organizat-o în vreo două săptămâni. Adică, imediat după licență, din nevoia de a folosi constructiv toată energia rămasă în urma celor 6 ani de facultate, am zis ok, trebuie să plecăm undeva (dacă vă este familar acest gând, hi5!). Și, pentru că era din scurt, variantele se limitau la zboruri low-cost, așa că prietenii nostri, wizz-air, ne-au „ajutat” din nou. Încă mai avem câteva destinații din lista lor pe care nu le-am bifat, așa că nu renunțăm la ei momentan. Dintre cele pe care nu le-am vizitat mai erau Norvegia și alte câteva tări nordice (au picat, pentru că ne propunem să mergem cu van-ul), Kazakhstan (era prea scump în perioada asta și, pe lângă  asta, avem și resentimente din cauza zborului spre Astana pe care l-am pierdut), și țările caucazului. Adjudecat! Aveam opțiunea de a zbura spre Baku, Azerbaijan, sau Kutaisi, Georgia, și datorită biletului foarte ieftin, am ales Georgia. Am plătit 120 de euro pe un bilet dus-întors, și incă 70 de euro pentru un bagaj mare de cală.

De acolo, am închiriat o mașină (o Toyota Camry), pentru 10 zile, și am plătit 400 de dolari (cu taxele de drum, asigurare, parcare in Georgia și taxa pentru vama dintre Georgia și Armenia incluse). Planul inițial era să ajungem și în Azerbaijan, dar, din cauza conflictelor dintre tări și a faptului că depindeam de mașină, nu am reușit. Am stat, totuși, 5 zile în Georgia și 5 în Armenia (suficient pentru o escapadă plănuită rapid, dar complet insuficient pentru cât au de oferit cele două țări).

Despre cazare nu pot să vă spun prea multe, decât că atât Georgia, cât și Armenia sunt raiul camping-ului, lucru de care am profitat, astfel că din 10 nopți am stat 6 în cort și doar 4 la hotel. Hotelurile la care am stat au fost Tiflis Lux Guest House în Tbilisi (unde am plătit 55 de euro pentru 2 persoane pe 2 nopți), și 14th Floor Hotel în Yerevan, unde am avut o cameră la etajul 14 cu vedere spre Muntele Ararat, pe care îl recomand cu căldură (unde am plătit 100 de euro pentru 2 persoane pe 2 nopți). Restul, cum v-am spus, la cort. Am avut la noi: cort mic de hiking, saci de dormit, saltele de burete gonflabile, duș de camping, cremă de soare, bandane de protecție împotriva soarelui, papuci și rucsaci de hiking, briceag multifuncțional și bineînțeles, foarte multe pansamente pentru tălpi (din păcate, a fost nevoie).

Alt lucru bine de știut este că ambele tări sunt extrem de ieftine – adică, în Yerevan, spre exemplu, am mers la unele dintre cele mai fancy restaurante din oraș, nici nu ne mai uitam la prețuri și plăteam 20 de euro pe o masă în doi, cu desert și vin – atât de ieftin. Dar, pentru că ieftin înseamnă și sărac, oamenii uneori încearcă să profite de străinii pentru care un preț dublu este tot ieftin – așa că la vama dintre Georgia și Armenia am plătit o asigurare mult mai scumpă decât trebuia, de fapt. Dar, per total, totul ieftin. Și frumos.

 

Zilele noastre acolo au fost relaxante, minunate, pline de aventuri și chestii neprevăzute, dar și calme și senine, și au fost umplute cam așa:

 

ZIUA 1. OKATSE CANYON + MARTVILI CANYON

 

Martvili Canyon este o canion superb format de un râu care încă curge prin el, și care poate fi văzut de sus (în porțiunea unde râul e impracticabil), dar și cu barca (pe o porțiune mai largă și adâncă a râului). Recomand ambele opțiuni, și rezervarea unei durate de minim o oră și jumătate pentru vizită.

Okatse, în schimb, este un canion complet împădurit, cursul râului existent fiind unul extrem de mic, dar este cu siguranță de vizitat pentru priveliștile minunate oferite de construcția suspendată deasupra canionului. De menționat că vizita durează minim 4 ore dus-întors, și trebuie neapărat să va luați cu voi apă, o pălărie de soare și papuci comozi (eu mi-am luat, nonșalant, niște șlapi Birkenstock din cauciuc, dealtfel foarte cool, dar care mi-au distrus picioarele pentru următoarea lună de zile – așa nu!).

 

 

ZILELE 2 și 3. ABUDELAURI LAKES

 

Am ajuns aici din pură întâmplare. Adică, noi am fi vrut să ajungem la un lac vulcanic numit Kelitsadi Lake, dar, pentru că nu ne-am documentat destul dinainte (how is this even possible, Roxana?!), nu am știut că lacul acela se află intr-o porțiune a țării care a fost ocupată de Rusia, și pentru a ajunge acolo trebuie să treci o graniță. Dar, întâmplarea a făcut că în ziua precedentă am cunoscut un tip care ne-a dat toate detaliile astea și o alternativă – lacurile Abudelauri.

După cel mai lung drum cu mașina pe o șosea care nu poate fi numită șosea, un urcuș de 3 ore pe jos pe un drum pietruit, cu 10kg în spate, după care un ride norocos oferit de niște localnici darnici, iar apoi un nou urcuș de 3 ore pe poteci bătătorite de alți turiști, prin soarele putenic de după-masa (cu aceleași 10kg în spate), am ajuns într-unul dintre cele mai frumoase locuri în care am fost vreodată, la 2800 de metri altitudine.

Locul ăsta e wow, și trebuie neapărat vazut. De altfel, pe tot traseul am văzut o varietate de peisaje diferite, de la dealuri verzi și câmpii pline de rhododendroni înfloriți, până la munți stâncoși și ghețari, iar când am ajuns sus am fost uimiți de frumusețea celor două lacuri și de liniștea naturii. Așa că da, locul ăsta e un must.

 

 

ZIUA 4. TBILISI

 

Tbilisi este un oraș mare, drăgut, aglomerat și vara, foarte foarte încins. Am stat aici două nopți, dar în ultima dimineață am preferat să plecăm spre ceva nou. Nu mă înțelegeți greșit, Tbilisi e frumos, iar arhitectura orașului vechi e impresionantă și cu adevărat specială, dar combinația de căldură, umiditate, urcușuri și coborâșuri, cazarea nu foarte comfortabilă, picioarele mele dureroase de la șlapii de cauciuc de care v-am spus mai sus – toate astea ne-au făcut să fim curioși de următoarele destinații ale excursiei și să nu zăbovim prea mult aici.

 

 

ZILELE 5 și 6. YEREVAN

 

Doamne! Yerevan este un oraș ca un vis! Dacă Tbilisi nu ne-a convins, Yerevan ne-a depășit așteptările, și unpic mai mult de atât! Totul e superb aici. Clădirile sunt frumoase și renovate până în cel mai mic detaliu – adică, clădirilor cu risc seismic crescut le-au fost numerotate absolut toate plăcile de pe fațade, au fost demolate, construite la standarde actuale, iar apoi plăcile au fost lipite înapoi exact ca la clădirea veche. Adică, wow! Nu te aștepți la așa ceva într-o țară mai degrabă săracă.

Oamenii sunt foarte prietenoși, toată lumea vorbește engleză, restaurantele și barurile sunt super cool, chiar mai cool decât în multe dintre orașele europene. Pe străzi lumea se plimbă veselă, oamenii sunt îmbrăcați frumos, totul e foarte curat și în centrul orașului sunt concerte și spectacole cu apă.

Să nu mai spun că în depărtare se vede muntele Ararat, pe care se spune că a ancorat Noe cu corabia lui, și care se afla în Armenia înainte de 1915.

 

 

ZIUA 7. GARNI, GEGHARD, AZAT REZERVOIR

 

Garni este un templu, dar Garni Rock Symphony este o formațiune naturală de roci vulcanice hexagonale și foarte înalte, care te face să te simți destul de mic în lumea asta. De la templu, ai de coborât cam o oră ca să le vezi, și apoi de urcat înapoi, dar merită din plin. Again, papuci, pălărie și apă (you’re welcome).

Geghard este o mănăstire (Armenia este țara în care există cele mai vechi dovezi ale religiei ortodoxe, ceea ce o face și țara cu cele mai multe biserici din lume). E drăguță, dar, să vă spun sincer, am vizitat-o doar pentru că era la 10 minute de Garni. Adică, înțelegeți voi :).

Azat Rezervoir este un loc foarte mișto unde cursul unui râu se lărgește și creează un lac care, pentru că scade și crește foarte mult pe timpul anului, formează niște trepte de pământ foarte interesante. Toată chestia asta e în mijlocul unei formațiuni de deșert stâncos, iar apusul se vede minunat de aici. Drumul este, în schimb, deplorabil, iar noi, cu Toyota noastră Camry, era să rămânem blocați de câteva ori.

 

 

ZIUA 8. MUNTELE AZHDAHAK

 

VAI. DE. MINE. Asta a fost cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o în toată vacanța. Am pornit pe jos pe un drum (în sus), pe care am sperat noi să îl facem în vreo 3 ore. Nu știu cât ne-ar fi luat pe jos, dar cert este că după două ore, rupți de oboseală și căldură, morți de sete și nevăzând nicăieri vreo urmă a muntelui căutat, s-a oprit să ne ia un tip cu o Lada Niva. Am mai mers cu el încă vreo două ore (cu mașina), deci pe jos… nu știu cum ar fi fost. Dar am avut noroc! Omul a fost super de treabă, ne-a servit cu fructe din proviziile pe care le ducea pentru familia lui (care locuia într-o așezare de 3 corturi la 3200 de metri), și ne-a povestit, practic, toată viața lui. Nu vorbea engleză (și nici noi armeană), dar cumva cumva, ne-am înțeles.

De unde ne-a lăsat el, am mai avut de urcat încă vreo două ore pe jos, dintre care jumătate pe o pantă abruptă formată din pietricele vulcanice care se surpau sub noi, dar a fost cel mai rewarding hike pe care l-am făcut până acum. Fotografiile spun totul, și chiar dacă noi căutam de fapt un lac, am fost bucuroși cu zăpada (care ar fi fost un lac într-o vară mai caldă) și priveliștea care ne-a tăiat respirația.

 

 

ZIUA 9. KHOR VIRAB, MOUNT ARAGATS

 

Khor Virab este o mănăstire, deci, deduceți voi restul. Ne-am dus pentru că, din pozele ce le-am văzut înainte pe net arăta că se vede foarte frumos muntele Ararat în depărtare. Numai că, ce nu știam de pe net este că muntele e vizibil mai mult iarna și primăvara, deci view-ul căutat de noi nu a fost de găsit. Așa că, nu a prea meritat. Desigur, depinde ce cauți. Și noi nu căutam neapărat mănăstiri.

Dar muntele Aragats, in schimb, e o bijuterie. Este cel mai înalt munte din Armenia, cel mai înalt dintre cele 4 vârfuri avănd 4090 de metri. Noi am ales să mergem pe vărful sudic, dar nu am urcat până sus, pentru că ajunsesem după masp și nu mai aveam destul timp  încât să ne și întoarcem (și de cărat cortul și toate chestiile nu prea mai aveam chef). Ne-am mulțumit cu o noapte în cort la 3500 de metri (cam până unde poți ajunge cu mașina), și priveliștea din pozele de mai jos.

Partea cea mai bună din vizitarea acestui munte este că, sus de tot, la 3000 si ceva de metri, se află sau se afla o bază de cercetare meteo, așa că drumul este unul dintre cele mai bune din Armenia (spre toate celelalte obiective, chiar și drumul marcat cu galben de pe Google maps e o potecă abruptă de pietriș – adică impracticabil cu altceva decât suv-uri 4×4), așa că un drum bun până sus e ceva de apreciat și foarte rar în Armenia.

 

 

ZIUA 10. VARDZIA CAVE TOWN, KUTAISI

 

Vardzia este un oraș în stâncă similar cu cele din Turcia (de exemplu Capadoccia), realizat aproximativ în aceeași perioadă, și cel puțin la fel de interesant. Bine, aici nu zboară baloane cu aer cald în toată perioada anului, și locul nu e nici pe departe atât de mediatizat, dar mie mi-a plăcut extrem de mult. Orășelul e situat într-o zonă geografică foarte ofertantă, așa că și drumul până acolo și de acolo înspre Kutaisi este unul deosebit – treci prin canionul unui râu, vezi diferite tipuri de vegetație, oh. Frumos.

În Kutaisi am stat fix 3 ore, timp în care ne-am îndrăgostit de el și am mâncat într-un loc super cozy numit Palaty, cu muzică live și mâncare tradițională delicioasă, ceea ce mă face să mă gândesc că mi-ar fi plăcut să petrecem ceva mai mult timp și aici.

 

 

Ok, cam atât momentan, și, dacă ai ajuns până aici, înseamnă că îți dorești într-adevăr să mergi în Georgia și Armenia, și atunci trebuie să îți promit că vor urma încă niște articole cu detalii despre aceste două țări minunate. Dar sper că ceea ce am scris până aici te va ajuta să îți formezi o idee generală despre o vacanță acolo și ce ar presupune ea, și te va ajuta să te hotărăști să îți cumperi biletul de avion :).

Dacă ti-a plăcut chiar foarte mult articolul, te invit cu drag să mă urmărești pe instagram și pe youtube (unde încă sunt la început, dar apreciez orice subscribe).

 

O vară minunată în continuare!

Cu drag,

Roxi