Cum ne-am organizat cununia civilă

timp de lectură: 7 minute

 

Ne-am căsătoriiiiiit!

Și a fost cea mai frumoasă, relaxată, fun, drăguță zi pe care o puteam avea spunând „da”. Și asta a fost, în mare parte, datorită faptului că, acum ceva timp, am făcut alegerea de a face cununia civilă înaintea nunții. Cu aproape un an înaintea nunții, mai exact; fără stres, fără agitație, fără o rigoare exagerată, doar cu voie bună și liniște, ca o zi de vară relaxată.

 

DE CE?

Motivele pentru care am ales să „împărțim” ziua nunții în două sunt multiple. Bineînțeles, faptul că am vrut să double the fun este unul indubitabil, dar am avut și altele (mai serioase). Primul a fost faptul că noi ne-am logodit anul trecut în februarie (cea mai feerică zi din viața mea, în Islanda, sub aurora boreală, descrisă pe scurt aici), când eu eram în anul 5 la facultate, urmând ca în vara anului viitor să susțin lucrarea de diplomă. Am exclus, așadar, din start varianta de a ne căsători în vara aceea (adică vara care tocmai a trecut), pentru că asta ar fi însemnat că trebuia să organizez o nuntă (exact așa cum îmi doream eu) în perioada în care aș fi lucrat la cel mai important proiect de până acum (pentru care, la fel, contau și cele mai mici detalii). Pe fiecare dintre acestea le consider procese extrem de importante, emoționante și frumoase, doar că din alte puncte de vedere, și nu am vrut să le suprapun. Am preferat să le tratez pe fiecare cu aceeași atenție. Cum nu ne grăbeam nicăieri cu nunta (familia nu ne-a constrâns în niciun fel, slavă cerului), și pentru că doi ani părea o perioadă perfectă ca să organizăm, cu calm, un eveniment frumos, am ales data nunții în iunie 2019.

O nuntă necesită multă organizare și toate lucrurile trebuie stabilite din timp. Dar o cununie civilă, nu neapărat. Și așa că ne-am gândit noi, de ce să nu o facem vara asta? Practic, momentul în care am început să ne gândim la acest lucru a fost înainte cu vreo o lună și jumătate, când conduceam prin Georgia, și aveam foarte mult timp de gândit, reflectat și de căutat idei (cine mă cunoaște știe că cele mai bune idei îmi vin atunci când călătoresc, ca de exemplu peretele nostru din dormitor pe care l-am conceput tot conducând, dar prin Grecia). Alegerea datei cununiei a fost cea mai simplă, având în vedere că din luna iunie, după ce am predat și susținut lucrarea de diplomă, și până undeva prin octombrie, absolut toate weekend-urile ne-au fost ocupate cu un eveniment sau o excursie (spun asta fără nicio urma de regret), mai puțin unul – weekend-ul care urma să fie cel al cununiei. N-a mai lipsit decât să ne confirme majoritatea prietenilor că vor fi și ei în oraș atunci, și am început să ne ocupăm de organizare.

 

 

CUNUNIA – un exercițiu pentru nuntă

Am spus mai sus că decizia de a separa cununia civilă de nunta propriu-zisă a fost cea mai bună, după cum s-a dovedit a fi până acum, pentru că eu am privit organizarea cununiei ca pe un exercițiu pentru nuntă. Mi se pare dificilă postura de a nu fi făcut niciodată o nuntă (și de a fi și singura pe care o vei face vreodată, hopefully), dar în același timp de a face în așa fel încât să iasă totul bine, să știi exact ce ai de făcut, să ajungi la timp peste tot, să nu se ofilească nicio floare, să nu ratezi nicio programare, să fii și odihnită și gata de o noapte de party. Și cum eu am vrut să îmi fac singură buchetul, rochia, cămașa lui Raf, decorațiunile, aranjamentele de pe mese, să aranjez colțul ofițerului de stare civilă, am vrut să facem și poze frumoase, am vrut să se simtă toată lumea bine și mâncarea să fie delicioasă, să avem mai multe variante ca să fie pe gustul tututor, a fost foarte bine că am început cu ceva mai mic, adică o petrecere în grădină, și nu cu nunta. Unele lucruri au fost un exercițiu pe care la nuntă voi ști cum să îl fac mai bine (de exemplu rochia mea, pe care o sa mi-o fac tot eu, sau decorațiunile pentru diverse spații – bar, colț de poze etc), dar unele m-au făcut să îmi dau seama că nu pot să fac eu toate lucrurile, să iasă și perfect, și să fiu și mireasă în același timp (ca de exemplu decorațiunile florale). Să nu se înțeleagă greșit, ador ceea ce am putut să fac și cum au ieșit aranjamentele. Numai că, pentru de 5 ori mai mulți invitați, va fi nevoie de mult mai mult timp, și având în vedere că, cel puțin în ceea ce privește florile, aranjarea trebuie să se desfășoare în ziua nunții sau cel mult în ziua precedentă (când teoretic o mireasă ar trebui să nu se agite deloc), am decis ca la anul să las pe cineva din domeniu să se ocupe de asta. Și practic, acesta e motivul pentru care spun că a fost un exercițiu bun, pentru că ne-am făcut amândoi o idee despre cum decurg lucrurile, iar în momentul în care vor veni toți prietenii și familia, vom ști la ce să ne așteptăm și ce să facem ca să decurgă totul intr-un mod relaxat.

 

 

ORGANIZAREA și FORMALITĂȚILE

Pe scurt, organizarea acestei zile a început puțin stresant, până în momentul în care ne-am dat seama că totul se conturează foarte frumos de la sine, fără a grăbi sau forța lucrurie. Noi am vrut ca totul să se întâmple în aer liber, într-un singur loc, pentru ca invitații să nu trebuiască să se plimbe între mai multe locații. Ziceam că a început puțin stresant, pentru că în Timișoara (mai ales în lunile aglomerate, după cum ne-au spus la primărie), ofițerul „nu prea” acceptă să vină în altă locație. Tot ce poți să faci este să mergi în audiență la director, înainte cu maxim 10 zile de cununie (zi în care trebuie să depui toate documentele), și abia atunci vei afla dacă este de acord sau nu să se deplaseze. Ceea ce nu era deloc de dorit. Dar apoi, căutând restaurante și terase drăguțe, și având norocul ca în Timișoara să nu se concretizeze nimic, am avut ideea de a verifica opțiunile celor de la Stejarul, din Bazosu Nou. Ei aveau liberă doar ziua de vineri din weekend-ul pe care l-am rezervat noi pentru cununie, dar era perfect asa. Asta a deschis portița spre cea mai simplă procedură de depunere a dosarului pentru căsătorie și, mai mult decât atât, ofițerul de acolo a fost de acord din start să vină unde voiam noi. Așa că, totul s-a rezolvat foarte simplu.

Apoi, a urmat organizarea spațiului terasei, pentru care am ținut cont de absolut tot, de la momentul în care copacii din jur umbresc terasa, până la funcționalitatea cât mai firească a zonelor. Spațiul a fost restrâns, dar l-am organizat astfel încât invitaților să le fie ușor să înțeleagă mersul ceremoniei și să decurgă totul foarte simplu. Seara a început cu o jumătate de oră în care am primit invitații, am socializat, fiecare a gustat din aperitivul deja pregătit pe o masă cu bufet suedez, aproape de intrare. În tot acest timp, muzica pe care am ascultat-o în surdină a fost cântată la harpă de o fată foarte talentată. După jumătate de oră, când a venit ofițerul stării civile, invitații s-au apropiat de colțul oficierii, în fața căruia am creat în mod special un spațiu mai mare, pentru ca toată lumea să poată asista la ceremonie. În tot acest timp, harpa se auzea în surdină, iar la final, masa cu șampanie era deja pregătită. După acest moment, am început să facem poze, să povestim, să ne așezăm la mese, iar apoi să comandăm felul principal de mâncare. Totul a decurs cât se poate de natural și de firesc, iar noi, ca proaspăt căsătoriți, am fost foarte mulțumiți de cum a ieșit totul.

 

 

FLORILE și DECORAȚIUNILE

Ăsta e capitolul meu preferat din absolut orice, și este chestia pentru care mă străduiesc cel mai mult. După cum spuneam, am ales să fac eu toate decorațiunile și aranjamentele (cu ajutorul mamei, surorii lui Rafa și a prietenei mele), și am fost încântată de ce am reușit să facem. Totuși, lucrurile imprevizibile care s-au întâmplat și pe care nu ai cum să le previi, m-au făcut să decid să nu mai fac asta și la nuntă. Mai exact, înainte cu 3 zile de cununie am făcut gripă, timp de 3 zile am avut temperatură și două zile nu m-am putut ridica din pat. Majoritatea lucrurilor erau puse la punct deja, dar toată chestia asta mi-a dat puțin peste cap ritmul, astfel că, după aceste 3 zile de agonie și lipsă de odihnă, în seara dinaintea evenimentului am reușit să dorm doar 3 ore (prima oară în viața mea când am avut insomnie, și nu a fost deloc cel mai bun moment pentru astfel de începuturi – sorry insomnia, but it’s a no). Am reușit, din fericire, să fac tot ce mi-am propus, dar repet, nu avem cum să prevedem sau să prevenim unele întâmplări, și cred că e cel mai bine să încercăm să eliminăm, pe cât posibil, aceste variabile.

Ce am făcut, ca decorațiuni:

• un panou cu garoafe și panglici atârnate
• aranjamente cu butuci de lemn, rame cu „Bine ați venit” și „Roxi și Rafa” și flori
• aranjamente florale pe mese, cu sticluțe și borcane de sticlă
• meniuri personalizate
• buchetul meu

 

Pe scurt, a fost cea mai frumoasă ceremonie pe care am fi putut să o avem vreodată, și asta s-a datorat tuturor factorilor implicați: familiei răbdătoare și neconstrângătoare, prietenilor noștri, celor de la primăria Bucovăț, care au simplificat mult formalitățile, fotografei noastre, Simona, care a fost foarte răbdătoare cu noi și ne-a făcut fotografii în toate locurile pe care (eu) le-am vrut, restaurantului și preparatelor delicioase, machiajului natural și perfect făcut de Adriana, naturii care a fost atât de bună cu noi si ne-a dăruit o zi senină și călduroasă… tuturor le datorăm această zi frumoasă.

 

 

Dacă v-a plăcut articolul meu și v-au inspirat ideile mele, m-aș bucura foarte mult să vă abonați la newsletter, la canalul meu de Youtube, sau să mă urmăriți pe Instagram, unde încerc să postez insight-uri din toate activitățile pe care le fac zi de zi.