Cappadocia in a nutshell +/- baloane cu aer cald

timp de lectură: 5 minute

Mi-am dorit să ajung în Cappadocia încă de când am văzut pentru prima oară o fotografie cu cerul împânzit de baloane, fără să știu prea multe despre locul în sine, ci doar despre baloane.

Mi se părea extrem de departe inițial, când aflasem eu pentru prima oară despre Cappadocia – acum vreo 5-6 ani. Descoperisem deja călătoritul dar, în orice caz, nu fusesem încă în afara Europei și mi se părea o destinație foarte exotică.

În decursul timpului m-am mai documentat despre excursii și bilete de avion înspre acolo, dar mereu erau destul de costisitoare. Încet-încet, însă, începând să călătoresc din ce în ce mai mult, distanța până acolo a început să nu mi se mai pară atât de mare, iar zborul: un drum cu tramvaiul (ca și costuri, că din punct de vedere al experienței… doar știți cât de mult „iubesc” să zbor cu avionul – not).

În fine; cert este că am ajuns, într-un final, acolo. Și cât mă bucur! Cappadocia este un loc magic care, am aflat ulterior, are atâtea de oferit în afară de bine-cunoscutele răsărituri acompaniate de mii de baloane cu aer cald. Am avut norocul (cum îl numesc acum; atunci îl credeam ghinion) să petrecem primele 4 zile ale vizitei noastre acolo sub semnul unor condiții meteo absolut superbe, dar nu îndeajuns de bune pentru zborurile cu balonul (nu cred că am menționat, am fost în luna mai). Cappadocia este cel mai bun loc din lume pentru activitatea asta, datorită reliefului (o depresiune care ferește zona de curenți de aer), dar și a latitudinii (cred că plouă foarte puține zile pe an), dar, cu toate astea, vremea în acea perioadă a fost foarte imprevizibilă, la fel ca și în restul lumii, mai nou.

Am avut, așadar, 4 zile în care ne-am plimbat prin Goreme, unde am și locuit (un orășel absolut delicios, cu distanțe parcurgabile – is that even a word?! – în mai puțin de jumătate de oră), am hike-uit prin diverse zone stâncoase (Rose Valley, Red Valley), am făcut o tură cu un jeep închiriat prin alte zone stâncoase (Pigeon Valley, Pasabag, Uchisar etc), am fost la o ceremonie extraordinară și lifechanging (pe bune) a unor Dervish-i (must!!), am mâncat mâncare mega-mega bună (la Inci Cave și Cappadocian Cuisine), am făcut plajă la celebra piscină a hotelului Local Cave House, am fost la primul meu hamam (de neuitat experiență), am făcut foarte foarte FOARTE multe poze, ne-am speriat de câinii foarte pașnici ai zonei, am descoperit supermarket-ul doar în ultima zi (până atunci făcându-ne cumpărăturile de la, probabil, cea mai scumpă alimentară) și, mă rog, multe alte chestii din astea de fete.

În cea de-a cincea dimineață (după ce eu m-am trezit în fiecare zi la ora 5 ca să verific cerul, cu toate că personalul de la orice hotel este informat cu privire la situația zborurilor din ziua următoare – așa că vorbiți cu ei atunci când mergeți), s-a întâmplat, în final, minunea! Și a fost chiar minunat! Am început să vedem primele vârfuri de baloane care se ridicau foarte aproape de noi, și încă era înainte de răsărit, așa că totul avea un mister așa de frumos! Următoarele s-au înălțat foarte rapid după aceea, și, până când am ajuns sus la Sunset Point, deja tot cerul era plin de baloane și soarele răsărea. Erau, bineînțeles, sute de oameni acolo, și era 5.20 dimineața (și da, absolut toate pozele pe care le vedeți pe instagram, cu persoane îmbrăcate de gală bând vin, sunt făcute înainte chiar ca și găinile să se trezească), dar totul era atât de frumos, încât am uitat și de oboseală, și de rușinea mea de a poza de față cu alți oameni, și de supărarea că în toate celelalte dimineți mă trezisem degeaba. A fost magic!

Baloanele au stat pe cer aproape două ore, iar spre finalul spectacolului era puțin peste ora 7 dimineața. Ce mod de a-ți începe ziua, mi-am zis! Fusese, într-adevăr, minunat! Motivele pentru care nu am zburat și noi cu balonul de aer cald sunt următoarele: toate zborurile din zilele precedente fiind amânate, era o listă de așteptare extrem de lungă, și chiar dacă am fi plătit, nu ar fi fost sigur că vom putea să zburăm; și apoi, acest zbor ne-ar fi costat mai mult decât drumul cu avionul până acolo și înapoi (avionul a fost 170e, iar balonul, 190), pentru o oră de zbor într-un coșuleț cu încă alți 20 si ceva de oameni. Dar Cappadocia a fost frumoasă și fără să o vedem de sus – ne vom întoarce, am promis noi.

În altă ordine de idei, în afară de zborul cu balonul, totul este foarte accesibil și chiar ieftin, aș putea zice. Oamenii sunt extrem de primitori și de prietenoși, mâncarea, am mai zis și repet, foarte bună (mai ales dacă vă place mielul), iar locul este superb. Așa că, dacă aveți ocazia, mergeți în Cappadocia!