#emoție

timp de lectură: 4 minute

Adevărul e că n-am prea scris pe aici despre job-ul meu – cumva, am vrut ca blog-ul să fie un loc dedicat mai mult timpului liber, ideilor, gândurilor, și nu atât promovării brand-ului meu de haine, lucru pe care îl fac (o, doamne!) destul, cât e ziua de lungă, pe destule alte canale și prin alte mijloace.

Numai că timpul meu liber, job-ul, ceea ce ador să fac și ceea ce consider important în viață, s-au aliniat toate împreună (cel puțin în acest moment, stați liniștiți, peste o săptămână poate o sa pară din nou, totul fără sens), și au dat naștere unui proiect care înseamnă mai mult decât haine.

Eu, la pur.clothing fac haine. Mereu mi-am dorit, totuși (parte datorită facultății pe care am făcut-o, parte din cauza altor lucruri, nu știu), să fac din asta un scop mai frumos, decât doar acela de a face niște obiecte cu care să îți acoperi corpul. Mereu am făcut o grămadă de cursuri în diverse domenii (numai în materie de modă, nu) și am învățat tot felul de skill-uri, tocmai pentru că eu cred că tot ce știi te va ajuta, cândva, în viață – poate nu acum, poate cu nimic palpabil, dar sigur te formează într-un fel.

Ei bine, de aceea hainele pe care le fac au, toate, o poveste. Unele te îndeamnă să îți închizi telefonul și să petreci mai mult timp cu cei dragi, altele, să te bucuri și să îți celebrezi rădăcinile. Altele, să fii mereu sincer cu tine însuți. Mă rog, sunt, până la urmă, doar niște haine, dar în goana asta după cât mai multe si scumpe cumpărături, există și oameni care înțeleg că uneori, cum te îmbraci înseamnă mai mult decât omniprezenta „cu ce naiba să mă îmbrac azi?”. Hainele pe care le porți sunt (aici inserați voi level-ul de metaforă pe care îl doriți) un statement. Ca toate alegerile pe care le facem în viață, cum ne îmbrăcăm nu ar trebui să fie lăsat la voia întâmplării.

Și, legat de acest statement de care spuneam, pornind de la experiențele mele (pentru că, oricât de vulnerabilă m-ar face asta să par sau să fiu, toate hainele pe care le fac pornesc din gândurile mele, din persoana mea), am creat #emoție. Pentru că – cu toată naivitatea înainte – am vrut să pornesc un mini-manifest. Cu toții avem emoții, și asta e minunat. Unele frumoase, altele tulburătoare. Însă, așa cum binele și răul sunt două concepte de care avem nevoie, așa și aceste emoții: se completează reciproc și ne sunt complet necesare. Numai că, unele dintre ele sunt judecate, stigmatizate – a ajuns să ne fie rușine că le simțim. Anxietatea, furia, nesiguranța… de multe ori preferăm să nu vorbim despre ele. Dar pentru a le depăși și, sper eu, în fantezia mea, a le transforma în ceva frumos, ele trebuie acceptate. Ahm, de către noi, în primul rând; adică de către cei care le simt. Purtând aceste piese, eu sper ca fetele să nu se mai judece pe ele însele pentru ceea ce simt și să își transforme emoțiile în orice le bucură.

#emoție este, așadar, o invitație la acceptare, empatie, înțelegere. Faptul că am ales să donez o parte din vânzările colecției unei asociații non-profit care oferă femeilor diagnosticate cu cancer de sân din România ajutorul psihologic de care au nevoie pentru a parcurge pașii spre vindecare, n-a fost decât o completare perfectă a demersului inițial. Ideea asta a venit natural și n-am de gând să o exagerez prea tare. Practic, este alegerea clientelor, și nu a mea, de a cumpăra ceva care are un mic impact asupra comunității, iar eu nu pot decât să le mulțumesc.

#emoție este disponibilă pe site-ul meu (www.pur.clothing), iar mai multe despre asociația care va beneficia de ajutorul vostru găsiți AICI.

Pozele mi le-a făcut Cristina Siminiceanu.