Viza pentru Rusia și cum ne-am abandonat mașina ca să ajungem în St. Petersburg

timp de lectură: 5 minute

Totul a început când ne-am plănuit luna de miere. Am vrut să facem ceva mai atipic pentru o lună de miere, și am vrut și să profităm de mini camper-ul nostru și de faptul că avem destul de mult timp liber în perioada asta.

Așa că am făcut planul: spre Norvegia, prin toate țările europene pe care nu le-am văzut încă, inclusiv Rusia. Știam că avem nevoie de viză, dar nu aveam prea multe detalii la momentul respectiv. Le-am aflat destul de ușor ulterior: nu există interviu (ca pentru SUA), dar trebuie ori să fii acolo personal pentru depunerea documentelor, ori să ai pe cineva care se poate ocupa de asta (firme de turism cărora le faci împuternicire notarială, le plătești o taxă și le trimiți toate documentele prin curier).

Documentele mai complicate de care ai nevoie sunt, pe lângă cele uzuale (pașaport valabil, buletin etc), o invitație și o asigurare medicală (ambele pentru o perioadă fixă, care nu trebuie depășită) emise, în cazul nostru, de o companie de turism din București, contra sumei de vreo 15 euro de persoană. Odată ce ai documentele astea, poți completa formularul pe site-ul agenției care se ocupă de vize (atenție, nu la consulat se depun documentele, ci la o agenție la vreo 3 străzi distanță), formular care trebuie printat și adăugat în dosar împreună cu invitația și asigurarea.

Noi am făcut procedurile astea și am depus dosarele între zborurile dinspre NY spre casă, când am avut o escală de câteva ore la București. Cum pentru ridicarea pașapoartelor nu e necesară prezența acolo, am putut să optăm pentru varianta de expediere a lor. Le-am primit prin poștă înainte cu o zi de a pleca în vacanță, și până atunci ne-am documentat cât am putut legat de călătoria cu mașina prin Rusia. Bineînțeles, doamna de la agenția de vize nu ne-a ajutat foarte mult (prima dată când am întrebat-o a spus ca e ok, nu ne trebuie nimic, iar a doua oară a spus că nu știe nimic legat de asta, deci, cine știe ce știa cu adevărat), iar la consulat, toată lumea vorbește doar rusă, așa că nu am putut să aflăm prea multe. Câteva detalii am găsit doar pe site-ul MAE, dar oricum, doar chestiuni legate de viză, documentele pe care le vei primi la vamă, subtanțe ilegale și așa mai departe.

Majoritatea informațiilor le-am aflat, de fapt, când eram în Estonia și ne-am întrebat vecinii de la camping-uri despre vama Estonia-Rusia. Atunci am intrat pentru prima oară în contact cu informații despre înregistrarea trecerii prin vamă. Aceasta trebuie ori programată cu câteva zile înainte, ori pe loc, la ajungerea în orașul de la graniță (live queue), caz în care așteptarea poate ajunge până la 6 ore. Tot atunci am găsit pe niște blog-uri, absolut întâmplător, sfaturi despre a avea toate documentele traduse în rusă – era, însă, prea târziu. Am decis să mergem cu ce avem și să sperăm că doamna de la vize chiar credea ce ne-a spus.

Noi nu am găsit loc pentru programare, așa că am optat pentru acel live queue și ne-am înregistrat doar când am ajuns. Am avut noroc să fie doar 3 mașini înaintea noastră, așa că am trecut rapid de zona de așteptare. La vama propriu-zisă, partea estoniană a fost extrem de organizată și rapidă (verificarea pașapoartelor, a actelor mașinii, scurtă verificare a bagajelor etc). După ieșirea din Estonia, în schimb, pe podul râului care desparte țările în acel punct vamal, se formase o coadă destul de lungă. A durat cam o oră și jumătate ca să ne vină rândul la verificare pentru intrarea în Rusia. La ghișeul de pașapoarte a mers totul bine – întrebări uzuale: motivul călătoriei, cu ce călătorim etc (în rusă sau prin semne, desigur), dar la ghișeul de control vamal, doamna s-a răstit la noi în rusește, înțelegând ulterior că datele din documente nu corespund. „Proprietarul” mașinii fiind firma mea, e de înțeles că numele din talon nu e același cu ce îmi apare în buletin. Aveam, însă, document doveditor: eu sunt unicul asociat al firmei.

Totuși, n-a fost de ajuns. Ce am găsit înainte cu o zi pe acele blog-uri s-a dovedit a fi adevărat: ne-au cerut documentul firmei, talonul și permisul de conducere, toate traduse în rusă. N-aveam cum să facem asta atunci. Adică aveam; cineva de acasă putea vorbi cu o firmă de traduceri și am fi primit, într-o oră-două documentele cerute. Dar ne anulaseră intrarea, așa că ar fi trebuit să ne întoarcem, să ne înregistrăm din nou, să facem toată vămuirea încă o dată – practic încă minim două ore, cu riscul ca nici de această dată să nu avem la noi toate cele necesare.

Am ales, așadar, să lăsăm baltă treaba cu mașina (poate nu ne-am documentat extrem de mult dar, cu siguranță, nici autoritățile nu își făcuseră treaba). Am decis să o abandonăm temporar în Estonia și să luam autobuzul.

Aici, altă poveste: vreo 6 verificări de pașapoarte, unele în autobuz, dar am și coborât de minim două ori (pentru fiecare țară) pentru verificarea actelor și a bagajelor. De asemenea, de fiecare dată ne-au întrebat despre ștampila „anulat” de pe viza inițială. A fost foarte comic pentru că, de fiecare dată începeam cu începutul: știți, am vrut să intrăm cu mașina, dar nu aveam toate actele… Când auzeau „mașină” reacția lor era în unanimitate: aaaaaa (+ o expresie facială care m-a făcut să înțeleg că nici măcar nu trebuia să incercăm). Dar, toate bune în final, fără povara apartenenței mașinii totul a fost mai simplu. Excursia a suferit un mic ocol și niște bani în plus pentru autobuz și pentru feribotul dintre Tallin și Helsinki (nemaiputând să ocolim prin St. Petersburg), dar totul s-a încheiat cu bine.

Îmi dau acum seama că sună puțin dezamăgitor povestea mea, dar o să vă povestesc într-un alt articol și despre Rusia, impresia pe care mi-a lăsat-o St. Petersburg și ce am făcut acolo, ca să vă arăt că, de fapt, au meritat toate astea. Momentan suntem în Suedia, ne îndreptăm spre Norvegia și ne bucurăm de tot ce vedem! Mulțumesc pentru citit!

PS: Tot de pe un blog am aflat că, pentru o durată de maxim 72 de ore de ședere în Rusia (dar cu intrare prin vama portuară), teoretic nu ai nevoie de viză. Mulțumesc, consulat al Rusiei, că mi-ai oferit această informație la timp și am economisit astfel atât 800 de lei (pentru două vize și taxele aferente), cât și mult timp – NOT. Totuși, informația trebuie verificată, nu garantez veridicitatea ei pentru că nu a mai fost cazul să mă documentez în direcția asta.