Jurnal de călătorie – 3 săptămâni cu camper van-ul prin nordul Europei

timp de lectură: 8 minute

 

Ne-am dorit de super mult timp să facem trip-ul ăsta, dar niciodată nu a fost momentul – ori nu aveam destul timp la dispoziție, ori nu ne era gata mașina; până când, după nuntă am zis că nu mai avem de ce să așteptăm. Și am plecat.

Ne-am dorit neapărat să ajungem în Norvegia, dar am vrut să facem și din drum o experiență faină, nu doar una obositoare. Așa că am ales drumul cel lung și ocolitor, dar care cuprindea cele mai multe țări pe care nu le văzuserăm încă. Am bătut deja la pas Germania, Austria, Ungaria și Danemarca, unele chiar în mai multe vizite (în Ungaria am și locuit, dar nu intru acum în detalii); dar Estonia, Lituania, Letonia, Rusia (!) – niște locuri despre care știam prea puține lucruri și care ne trezeau o curiozitate imensă.

 

 

Drumul nostru până în Norvegia a durat, astfel, vreo 10 zile. Prima oprire a fost în Zalipie, Polonia, unde am văzut casele pictate la care ne doream de mult să ajungem. Apoi, în Letonia și Lituania ne-am oprit doar peste noapte, în camping-uri, și câteva ore în Riga (care, apropo, m-a impresionat – un oraș atât de liniștit și carismatic, plin de baruri, cafenele și artiști care te încântă cu muzica lor). În orice caz, totul a început să arate și să pară deja foarte nordic: camping-uri bine puse la punct, sate foarte curate, oameni simpatici și construcții simple.

 

 

Prin a treia zi ajunseserăm deja în Estonia, unde am petrecut două zile: una în Tallin și una în Parnu, la Marea Baltică, dar și mult timp pe drumuri forestiere, prin păduri și pe malul mării. Estonia este, cu siguranță, cea mai frumoasă țară baltică (pentru mine). E posibil să fiu subiectivă, pentru că am petrecut aici mai mult timp decât în celelalte. Dar camping-urile, ieșirile spre mare și plajele, pădurile, vegetația, oamenii – totul m-am impresionat. Estonia este, de altfel, și țara în care ne-am abandonat mașina ca să putem ajunge în Rusia (am descris aici toată aventura), și am găsit-o safe and sound după 3 zile – bonus point.

 

 

Următoarea oprire a fost, așadar, în Rusia, în St. Petersburg. Orașul ăsta este atât de sovietic dar, în același timp, atât de european și de cosmopolit, încât n-am putut să nu mă îndrăgostesc de el pe loc. Bineînțeles, totul e foarte mare și inspiră opulență: bulevarde imense, clădiri foarte mari și foarte decorate, stații de metrou care arată ca și interiorul unor palate – chestii cu care eu, personal, nu rezonez neapărat, dar cumva, totul are un farmec și e atât de coerent încât nu poate să nu îți transmită ceva. Stațiile de metrou, spre exemplu (care mi se păreau inițial făcute dintr-un exces de zel și o încercare absurdă de a atrage atenția), sunt, după cum am aflat ulterior, gândite ca niște palate ale cetățenilor: bogăția nu era, deci, ținută doar pentru cei nobili, ci se dorea ca toți să aibă acces la ea; un lucru fain, cred eu.

 

 

După Rusia, ne-am întors în Estonia, unde mașina noastră ne aștepta teafără, și de unde am luat ferry-ul până în Helsinki. Ok, deci, Finlanda este cel puțin grozavă. În Helsinki am avut parte de o ghidă (tot arhitectă, ca și mine, și tot pasionată de modă, tot ca și mine), care ne-a povestit o mulțime de lucruri faine despre Finlanda și finlandezi și care, pur și simplu, m-au făcut să mă gândesc dacă nu cumva am origini finlandeze (atât de mult am simțit că mă identific cu unele lucruri). Mi-a plăcut foarte mult faptul că finlandezii sunt extrem de modești și timizi, majoritatea celor care trăiesc în orașe având și un refugiu în natură, fără curent sau apă, unde merg săptămânal și trăiesc ca pe vremuri. Cel mai mult m-a impresionat, totuși, statuia care reprezintă Finlanda: o sculptură a unei femei (marcând, astfel, secole întregi de gender equality) îmbrăcată foarte modest, așezată descentrat pe un piedestal minimalist, iar tot acest ansamblu este amplasat pe o străduță lăturalnică (nici măcar în centru). Am făcut involuntar o mică paralelă cu ce se întâmplă la noi, și am găsit incredibilă această alegere a primarului sau, mă rog, a autorităților.

 

 

 

După ce am vizitat Helsinki-ul pentru două zile, am luat ferry-ul de noapte către Suedia (un deal foarte bun: vreo 100 de euro, noi 2 plus mașina, cu tot cu cabină de dormit, cu baie în cabină, cu cină și mic dejun incluse – wow), țară în care nu ne-am mai oprit, pentru că am vizitat deja Stockholm-ul acum câțiva ani, și eram deja prea nerăbdători să ajungem (odată) în Norvegia.

Prin a zecea zi, așadar, am ajuns, într-un final, în Norvegia. Nu am prea multe cuvinte ca să descriu cum a fost (cred că o să înțelegeți din pozele pe care le atașez mai jos), dar, pe scurt, cu toate că a plouat foarte mult și chiar dacă din cauza limitelor de viteză (despre care, habar n-am de ce, nu știam), care făceau ca orice drum scurt să dureze o veșnicie, n-am mai ajuns până în Lofoten – ei bine, cu toate astea, Norvegia este o țară în care vreau să mă mai întorc de încă vreo… 10 ori!

 

 

 

Înițial am comparat-o cu Islanda: la fel de pustie și cu peisaje la fel de dramatice. Bine, cu toate că eu și Islanda avem o relație aparte – deci nu pot spune că vreo altă țară ar fi mai frumoasă -, dar Norvegia este, altfel. Am văzut cascade, ghețari, lacuri glaciare, fiorduri, munți stâncoși și case acoperite cu stuf, și, să nu mai spun despre toate locurile absolut otherworldly în care am oprit să gătim sau să campăm.

 

 

Multă lume m-a întrebat despre „cum am făcut cu dușul și toaleta”. Păi, în primul rând, când mergi cu cortul sau cu camper van-ul, pur și simplu îți asumi aventura în care pleci și îi accepți toate particularitățile. În al doilea rând, nordicii (ca să vezi!) s-au gândit și la asta, așa că am găsit, în toate țările prin care am trecut, atât camping-uri foarte dese, cât și parcări cu dușuri și toalete, așa că au fost maxim două zile (în 3 săptămâni) în care nu am făcut duș. Mai există și opțiunea de a merge la spa-uri sau saune (în Nord sunt foarte frecventate și au, de aceea, și prețuri foarte accesibilie). Pentru spălatul hainelor, toate camping-urile au laundry, iar golitul și umplutul cu apă se poate face la orice camping sau benzinărie.

 

 

O altă chestie bine de știut despre călătoria cu mașina prin Norvegia este necesitatea înregistrării acesteia în baza lor de date (aici), pentru ca statul să îți poată lua direct din cont taxele de drum (smart, nu?). Singurele locuri în care trebuie să plătești pe loc sunt ferry-urile (și sunt foarte multe – practic, în loc de poduri, prin fiorduri).

Am petrecut, așadar, cam 10 zile în Norvegia; ne-am plimbat mai mult în zona sudică, de fapt, până la Atlantic Ocean Road. Am văzut ghețari, cascade, fiorduri, lacuri glaciare, orașe foarte drăguțe și drumuri foarte pitorești și deja am început să plănuim următoarea vacanță acolo. E pur și simplu magic!

 

 

Spre casă am ales drumul cel scurt, pentru că, după aproape 3 săptămâni, simțeam deja presiunea job-urilor care ne așteaptă nerăbdătoare (mai mult eu, de fapt) – am oprit doar ca să dormim în Copenhaga, Berlin și Viena, și ne-am bucurat să ne revedem prietenii care locuiesc acolo.

Ne-am întors, așadar, după 22 de zile, aproape 9000 de kilometri, mai mult de 120 de ore la volan, 12 țări, sute de poze și un milion de amintiri frumoase. Aș mai face-o de încă 10 ori și o recomand oricui!

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.